Romii care muncesc în Franța câștigă de opt ori mai mult decât în România

Romii români care lucrează în Franța câștigă de opt ori mai mult decât ar fi câștigat în România, deși venitul lor reprezintă mai puțin de jumătate din salariul minim din țara-gazdă, și trimit peste 40 la sută din acest venit în țara de origine, potrivit unui studiu dat publicității joi.

Studiul „Aritmetica migrării romilor în Franța – jumătate din salariul minim de acolo, câștiguri de opt ori mai mari decât aici” a fost realizat de Centrul Român de Politici Europene (CRPE) pe un eșantion de 500 de cetățeni români de etnie romă care au emigrat în Franța.

Unul dintre cele mai importante rezultate ale cercetării arată că majoritatea lor (93 la sută) aveau în România un venit lunar de maxim 70 de euro, în timp ce venitul mediu pe care îl obțin în prezent în Franța este de 561 de euro. Totodată, fiecare persoană din eșantionul studiat trimite în România, în medie, 235 de euro pe lună.

Cum numărul romilor din Franța, estimat de societatea civilă și acceptat de oficialii francezi, este de aproximativ 15.000, dintre care majoritatea sunt români, estimările ar arăta că romii români emigrați în Franța ajung să trimită lunar în România 3,5 milioane de euro. Pe baza aceluiași considerent, într-un an, în țară, ajung 42,3 milioane de euro de la migranții romi din Franța. Acești bani sunt destinați în principal întreținerii familiei, educației copiilor/ fraților, îmbunătățirii condițiilor de locuit și, într-un procent mai mic, economisirii, arată rezultatele studiului.

Aproximativ 95 la sută din persoanele intervievate declară că au lucrat în ultima lună pentru un salariu sau pentru a obține alte venituri în bani/ natură. Munca prestată a însemnat inclusiv activități ocazionale.

Oamenii lucrează „la negru” într-o proporție foarte mare (94 la sută) și doar un procent foarte mic (2 la sută) o reprezintă cei care au o formă contractuală pentru munca pe care o prestează.

Un procent de 89 la sută dintre persoanele intervievate, aflate în căutarea unei slujbe sau care încearcă formalizarea muncii pe care deja o prestează, și-au declarat disponibilitatea de a munci (și-au cãutat de lucru chiar și muncă ocazională, cu jumătate de normă sau au fãcut demersuri pentru a deveni lucrãtor pe cont propriu), în timp ce 10 la sută dintre respondenți nu și-au căutat de lucru în ultima lună.

Întrebați cu ce se ocupă în Franța, procente semnificative din comunitățile studiate au indicat două direcții: colectarea metalelor (40 la sută) sau statutul de independent (30 la sută). Cele mai importante procente care urmează sunt cele alocate lucrătorilor în construcții (6 la sută), salubritate (6 la sută), menaj (3 la sută), comerciant (3 la sută), persoane care se ocupă cu vânzarea ziarelor (2 la sută) (job-uri facilitate prin politica de integrare a asociațiilor franțuzești), persoane casnice (2 la sută), procente foarte mici având alte ocupații (inițierea unei afaceri, baby sitter, culegător, grădinărit, mass-media, mediator sanitar, șofer, zidar, zugrav).

O proporție de 62 la sută dintre persoanele intervievate nu aveau nici o ocupație în România, 18 la sută au declarat ca principală ocupație agricultura, iar 5 la sută au indicat ocupațiile casnice. Celelalte procente sunt împărțite pe meserii tradiționale (cărămidar, ciurar, fierar – toate cumulând un procent de 4 la sută), sectorul construcțiilor (construcții, betonist, zidar – 4 la sută). Alte meserii/ ocupații precum cioban, elev, menajeră, viticultor, tâmplar, dulgher, șofer și lucrător în zootehnie sau comerț au înregistrat procente sub 1 la sută.

Venitul mediu pe care o persoană declară că îl câștigă lunar este de 561 euro, reprezentând aproximativ 40 la sută din salariul minim pe economie din Franța, lucru datorat în primul rând muncii neformalizate contractual și lipsei de calificare.

Cele mai multe dintre persoanele intervievate (42 la sută) declară că se află în Franța de între trei și patru ani, iar 29 la sută dintre aceștia spun că au părăsit România de peste cinci ani. După cinci ani se pot începe demersurile de obținere a cetățeniei franceze.

Aproximativ trei sferturi, 74 la sută, dintre cei chestionați doresc să se întoarcă în România și doar 22 la sută afirmă că vor rămâne în Franța.

Cercetarea de teren s-a desfășurat în perioada 10 septembrie – 10 octombrie 2012, fiind intervievate 500 de persoane, cetățeni români de etnie romă, autoidentificați astfel, cu vârsta de peste 16 ani și care au emigrat în Franța.

Datele pentru realizarea studiului CRPE au fost culese prin aplicarea unui chestionar semistructurat, în comunitățile de romi (tabere) din cinci orașe din Franța – Aix-en-Provence, Marseille, Montpellier, Paris și Toulon. Rezultatele cercetării cantitative sunt completate de trei interviuri în profunzime.

În cadrul eșantionului studiat, majoritatea persoanelor provin din regiunile românești Centru și Nord-Vest, cu precădere din mediu rural (70 la sută).

Vârsta medie a persoanelor intervievate este de 32,2 ani. Distribuția pe sexe este uniformă, puțin peste jumătate, 51 la sută, fiind bărbați. În ceea ce privește nivelul studiilor, 52 la sută s-au declarat fără studii în timp ce cealaltă jumătate are studii primare sau gimnaziale. Sub un procent din persoanele intervievate aveau finalizate studii liceale sau școli profesionale.

Într-o proporție însemnată persoanele intervievate sunt plecate în Franța împreună cu aparținători (soțul, soția și/sau o parte din familie). În medie, pe eșantionul studiat, patru persoane din familia respondentului locuiesc în Franța, dintre care cel puțin una are sub 16 ani. În același timp, cel puțin alte trei persoane din familia respondentului din Franța locuiesc în România.